Filmul romanesc prinde din nou contur: “Dupa ea, “Ingerul necesar”
Pana acum cativa ani pentru mine filmul romanesc era reprezentat de seriile celebre purtand semnatura lui Sergiu Nicolaescu. Nu concepeam sa fac vreo comparatie de gen intre filmele americane si cele romanesti. Nu mi-am pus niciodata pana acum cativa ani problema ca exista filme romanesti pentru celebrele genuri americane.
Odata cu trecerea timpului si cu imbunatatirea relatiei de prietenie dintre mine si cinematograf am ales sa vad filme romanesti noi din anii 2000. Dupa ce am vazut ca (cu precadere) in studiourile Media Pro pictures se munceste cu talent, la standarde internationale, am prins gustul filmului romanesc.
Ieri am ales sa vizionez “Dupa ea”, filmul cu care regizorul Cristina Ionescu isi face debutul in cinematografie (si daca nu stiam nu as fi spus nici o clipa ca filmul e regizat de o incepatoare in ale celei de-a 7-a arte). la prima vedere avem a face cu o drama care prezinta viata unui barbat realizat in viata care trece printr-un soc in momentul in care vede chipul unei femei blinde care mai tarziu va deveni obsesia care ii acapareqaza viata pe toate planurile.
Primele scene ale filmului imi lasa o impresie de superficialitater din partea regizorului si a actorilor parandumi-se de-a dreptul seci (parca s-ar vedea de la o posta ca se prefac).
Apoi pe parcurs ce actiunea incepe sa se deruleze am ajuns la concluzia ca tensiunea pe care mi-o instalase in sine acest film era similara cu cea pe care am trait-o in timpul peliculei “The persuit of happynes”. O aventura ciudata care te baga in ceata si iti adaoga multe semne de intrebare la capatul frazei care ar urma sa creioneze deznodamantu peliculei si evident, mesajul acesteia.
Drama personajului principal, Stefan (interpretat de Dragos Bucur) parca pusese stapanire pe ganduile mele si faceam eforturi mentale sa scot omul din incurcatura de parca imi venea sa il scutur de umeri pentru a-l trezi la realitate. Despre final nu am sa scriu absolut nimic pentru ca nu vreau sa spulber farmecul acestei pelicule, ci din contra sa atrag publicul spre film.
Ceea ce m-a surprins (desi pot sa spun ca imi plac femeile blonde) este faptul ca am iesit din sala de cinema dezgustat (cam mult spus) de obsesia blonda (Valentina Pelinel) si fascinat de (in film) extraordinara sotie a lui Stefan, interpretata de Anca Florea. Imaginea acestei femei imi parea familiara de la bun inceput (probabil din reclame) insa nu stiam sigur de unde sa o iau. Cercetand mai apoi am aflat ca jucase in 4 piese im portante pe scenele a 3 teatre din tara, se pare ca e brasoveanca, iar “Dupa ea” e primul film in care joaca.
Daca iti va placea Anca Florea, o mai poti vedea in “Ingerul Necesar, o pelicula care va debuta luna viitoare pe marile ecrane si in care aceasta detine rolul principal 9al doilea film pentru Anca Florea).
