Librarie vs. farmacie. Carte vs. bar
Am mers sa beau o cafea la librarie. Cand ma doare capul, tot la librarie merg sa-mi cumpar pastile. O amica si-a cumparat rochie de seara si pantofi. Cum de unde? Bineinteles, tot de la o librarie!
Am mers sa-mi cumpar o carte! De unde?… Si iata asa am ajuns sa caut timp de 3 ore, o biata carte (”specia” manual). Rezultatul final a fost unul trist, insa merita trecuta in revista peripetia.
Am mers tinta in complexul comercial din cartierul Nufarul din Oradea (se stie), unde nu am gasit ceea ce cautam. Erau cateva exemplare din colectia respectiva, insa nu si volumul mult dorit. Am plecat spre centrul orasului unde am vrut sa abordez Libraria “Luceafarul” de sub pasajul “Vulturul Negru”. Apoi mi-am dat seama ca in loc de librarie pot gasi o cafenea si o “piadinerie” (nu stiu ce inseamna, insa nici nu imi place mancarea pe care o servesc cei de acolo, deci nu ma intereseaza). Resemnat m-am indrepotat spre Libraria “Mihai Eminescu”, din imediata vecinatate a fostului Restautrant “Oradea”. Ce sa vezi!…al meu creier deja si-a amintit ca acolo de multa vreme e farmacie. Dezamagit de “evolutia” societatii urbane oradene, am mers la o librarie de pe Republicii pietonal unde am gasit acelasi lucru ca in cazul complexului comercial din cariterul Nufarul: toata colectia de carti, mai putin cea pe care o cautam de vreo ora si jumatate. Mi-am incercat norocul si la o librarie nou-deschisa pe aceeasi strada (Republicii pietonal). Aici stateau 2 domnisoare, ursuze si plictisite care au dat (de pereti) cu presupusul fiind convinse ca nu au asaceva (nici nu s-au obosit sa caute). Apoi am trecut pe langa Libraria “Tineretului”…si aceasta fosta farmacie, actualmente magazin de haine elegante (inca in constructiem, din fericire). Ajuns la vechiul complex comercial al orasului, acum supermarket, numit precum raul ce strabate Oradea. Am cercetat cu atentie standurile de carti si am avut bineinteles acelasi ghinion. In drum spre zona de vest a orasului, am parasit tramvaiul pentru cateva minute ca sa incerc si la libraria de vis-avis de Gara Oradea. Aici am gasit jucarii, papetarie si cateva carti pierdute de ani de zile (manuale scolare pentru clasele mici). Am incercat chiar si la un anticariat din cartierul Rogerius, dar rezultatul cautarii a fost dezamagirea totala.
Dupa aproape 3 ore de cautari, am ajuns la concluzia ca in Oradea nu mai ai de unde sa cumperi o carte, ca librariile care au mai ramas “in picioare” s-au transpormat in papetarii, magazine de jucarii si chiar multimedia, iar cartea devine o specie pe cale de disparitie, daca stau sa ma gandesc pe termen lung. Nu mai avem nevoie de carte in centrul orasului, ci de 3 baruri la 100 de metri patrati.
Spunea un proverb romanesc: “Ai carte, ai parte”. Acum e valabila varianta moderna a acestuia: N-ai carte in nicio parte!
PS: Cautam un manual de relatii publice.
Şi nu crezi că tocmai asta se vrea - să n-ai parte de nimic, dacă n-ai parte nici de carte?
Problema nu e doar locală, e de ordin global, numai că populaţia de rând e oarbă şi adormită în fiecare zi prin mass-media. Trezirea în secolul XXI nu se mai poate face decât prin antireclama. Din partea mea o să urmeze în 2007 astfel de acţiuni (mai ales pentru îndrumarea tinerilor spre cititul cărţilor şi ascultatul muzicii în adevăratul ei sens artistic), dar detalii nu dau încă.
Felicitări pentru articolul tău, ideea era şi-n capul meu de mai demult.