Bunica, tramvaiul (autobuzul, etc.) si graba (care strica treaba…altora)
O zi normala ca toate celelalte… Cativa cetateni calatoresc in trmvaiul “X” si se apropie de usi ca sa poata cobora la urmatoarea statie. Alti cetateni asteapta in acea statie, ca sa poata urca in tramvaiul ce urmeaza a sosi. Pana aici e ceva neobisnuit? Nu!
Din pacate ceea ce urmeaza e obisnuit, desi ar trebui sa fie neobisnuit si fortuit.
Tramvaiul opreste…se aud franele si usile dau sa se plieze…cateva bunici (afisand o figura disperata, parca ar fi la coada la acel 1L de lapte pe vremea lui “Ceasca”) “alearga” din rasputeri si zgarie cu furie garniturile usilor pentru a se agata de ele! Vor sa urce iar telul suprem e obtinerea unui loc pe scaun.
Desi tramvaiul stationeaza 1-2 minute, doamnele cu pricina nu lasa calatori sa coboare! Esti nevoit sa te lupti, sa iti sifonezi hainele, dispozitia si vocabularul (implicit si imaginea in public) ca sa cobori din mijloacele de transport in comun.
Stau si ma intreb: Oare de ce se gragesc intr-un asemenea hal toti varstnicii cand vine vorba de transport in comun? De ce prefera sa se calce in picioare, sa se impinga sau sa se bruscheze cu restul lumii la urcare? De ce nu se menajeaza, abordand normal acest gest firesc, fara sa le creasca tensiunea (arteriala, nu electrica)?
Apropo, stiti care e paradoxul? La urcare au forta de alpinist, dar la coborare au nevoie de ajutor…(unii)
Astfel, va sfatuiesc sa priviti cu toleranta situatiile de acest gen, sa fiti voi intelegatori si sa nu incercati sa bruscati pe cineva in transportul in comun. Fiti rezonabili, ajutati un om (indiferent de varsta, etnie, sex, religie, etc.) sa urce sau sa coboare, iar daca e cazul, interveniti pentru cel de langa voi in “lupta” cu manelocontrolorii!
Daca prin acest articol am jignit vreo persoana varstnica imi cer scuze si ii solicit putin atentia in analizarea propriei sale atitudini vis-a-vis de problema abordata de mine.
